Informatii
Acest articol a fost editat în noiembrie 9th, 2019 la 11:41 am
Localitatea Lovrin este amplasată în partea de nord-vest a judeţului Timiş, la 47 km de municipiul Timişoara şi 17 km est de oraşul Sânnicolau Mare. Lovrinul este străbătut de DN6 care face legatura între cele două oraşe, respectiv vama Cenad. Lovrin este un mic nod feroviar, la intersecţia dintre trei linii feroviare. Legăturile din gara Lovrin sunt între Sânnicolau Mare şi Timişoara, Nerău – Periam – Arad şi Lovrin – Jimbolia.
Vecinii localităţii sunt: la nord satul Pesac (4 km pe drumul judeţean 594), la sud-est Şandra (circa 10 km pe DN6) şi Bulgăruş (circa 8 km pe drumul comunal 20), la sud-vest Gottlob (5 km), la nord-vest Tomnatic (10 km) şi Sânnicolau Mare.
Localitatea Lovrin a fost atestată documentar în 1466 cu numele de Loránthalma. Mai târziu a fost cunoscută şi sub numele de Lorant sau Lorantfalva. În anul 1529 a fost jefuită de turci, fapt care a determinat refugierea populaţiei pentru o perioadă. În anul 1564 localitatea este consemnată ca proprietate privată a episcopului de Cenad. Ea începuse să fie repopulată şi era locuită de sârbi care se mai aflau aici şi în anul 1582. A urmat din nou o perioadă de declin, aşezarea fiind aproape părăsită. Repopularea a avut loc de această dată abia după 1760. Atunci Lovrin-ul făcea parte din districtul Chichinda Mare şi se supunea administraţiei militare care se instaurase în Banat după alungarea turcilor în 1717. Au venit aici primii colonişti bulgari, care i-au schimbat numele în Lovrinac.
Între 1785–1792 sunt consemnate primele colonizări germane, cu şvabi bănăţeni aduşi din Cenad şi alte localităţi bănăţene. Aceştia au primit numeroase privilegii faţă de populaţiile băştinaşe, motiv pentru care comunităţile de sârbi şi bulgari au fost nevoite să plece.
În 1792, Lovrinul, împreună cu Gottlob, au fost făcute cadou de către împăratul Leopold al II-lea generalului Anton Lipthay, pentru merite deosebite în luptele împotriva turcilor. Generalul Liptay şi-a construit aici un castel care-i poartă şi astăzi numele. Majoritatea germană s-a păstrat până la reforma agrară din 1945. După 1989-1991 majoritatea dintre cei rămaşi au emigrat, locul lor fiind luat de populaţia română./
Lovrin is located in the north-western county of Timis, 47 km from Timisoara and 17 km east of Great Sânnicolau. DN6 Lovrin is crossed by National Rod DN6 which is linking the two cities, respectively Cenad customs. Lovrin is a small railway junction at the junction of three railway lines. The station links are between Sânnicolau Lovrin Mare and Timisoara, Nerău – Periam – Arad and Lovrin – Jimbolia.
Neighbors of the locality are Pesac village north (4 km on County Road 594), south-east Sandra (about 10 miles DN6) and Bulgăruş (about 8 km village road 20), south-west Gottlob (5 km) , Tomnatic northwest (10 km) and Sannicolau Mare.
Lovrin locality was documented in 1466 with the name Loránthalma. It was later known as the Lorant or Lorantfalva. In 1529 it was plundered by the Turks, which led for a displaced population. In 1564 the village is recorded as private property of the Cenad bishop. It began to be repopulated and was inhabited by Serbs who were still living here in 1582. There was again a period of decline, the settlement was almost deserted. Restocking this time took place only after 1760. Then Lovrin was part of the district and subject Chichinda Great military administration that instituted in Banat after expulsion of the Turks in 1717. Bulgarian settlers first came here, who changed his name to Lovrinac.
Between 1785-1792 are listed first German colonization, the Swabian Banat Cenad brought from other localities Banat. They have received numerous privileges to indigenous peoples, which is why communities of Serbs and Bulgarians were forced to leave.
In 1792, Lovrin with Gottlob, gifts were made by King Leopold II of General Anton Lipthay for outstanding achievements in fighting against the Turks. Liptay General has built here a castle which still bears his name. German majority was preserved by the land reform of 1945. After most of the remaining 1989-1991 emigrated, their place being taken by the Romanian population.